Art. 91: Dovada

Art. 86 - Noţiunea de domiciliu; Art. 87 - Noţiunea de reşedinţă; Art. 88 - Schimbarea domiciliului; Art. 89 - Domiciliul minorului şi al persoanei puse sub interdicţie judecătorească; Art. 90 - Domiciliul anumitor persoane; Art. 92 - Domiciliul ales; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 91 din Codul Civil reglementează modalitatea de probă a domiciliului și a reședinței, instituind un principiu fundamental al opozabilității față de terți. Alin. (1) stabilește o regulă probatorie esențială, conform căreia dovada se realizează, cu precădere, prin mențiunile înscrise în cartea de identitate, conferind acestui document o valoare probatorie specifică în contextul situației juridice a persoanei fizice. Principiul opozabilității, statuat la alin. (2), protejează terții de situațiile în care domiciliul sau reședința nu corespund realității sau nu sunt consemnate oficial. Astfel, în lipsa acestor mențiuni sau în cazul unei neconcordanțe cu realitatea, stabilirea ori schimbarea domiciliului sau a reședinței nu produce efecte juridice față de terți, aceștia neputând fi prejudiciați de o situație juridică nepublică sau inexactă. O excepție importantă de la această regulă este prevăzută în alin. (3), care temperează rigoarea principiului opozabilității în favoarea cunoașterii efective. Dacă terțul căruia i se opune domiciliul sau reședința a avut cunoștință de aceasta prin alte mijloace, în afara mențiunilor din cartea de identitate, atunci situația juridică îi este opozabilă, protejând buna-credință și realitatea faptelor în circuitul civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.