Art. 89: Stabilirea şi schimbarea domiciliului

Art. 28 - Atributele de identificare ale persoanei fizice; Art. 87 - Noţiunea şi importanţa domiciliului; Art. 88 - Reşedinţa; Art. 90 - Domiciliul minorului şi al persoanei puse sub interdicţie judecătorească; Art. 91 - Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă; Art. 92 - Domiciliul profesional; Art. 93 - Pluralitatea de domicilii; Art. 94 - Alegerea domiciliului; Art. 95 - Obligativitatea declarării domiciliului; Art. 96 - Domiciliul forţat; Art. 97 - Domiciliul convenţional; Art. 98 - Domiciliul procesual ales; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 89 din Codul Civil reglementează aspectele esențiale privind stabilirea și schimbarea domiciliului, un atribut fundamental al persoanei fizice. Norma juridică face trimitere, în primul rând, la dispozițiile unei legi speciale (precum Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români), subliniind caracterul administrativ al procedurii de înregistrare. Dincolo de formalitățile administrative, articolul statuează principiul fundamental al necesității existenței unui element intențional (animus manendi) pentru ca stabilirea sau schimbarea domiciliului să opereze juridic. Astfel, simpla prezență fizică într-un loc (corpus) nu este suficientă; este imperios necesară intenția persoanei de a face din acel loc locuința sa principală. Dovada acestei intenții se realizează, cu prioritate, prin declarațiile făcute la organele administrative competente (serviciile de evidență a populației), dar, în subsidiar, și prin orice alte împrejurări de fapt care pot releva în mod neechivoc voința persoanei de a-și stabili acolo sediul principal. Această prevedere este crucială pentru delimitarea clară a domiciliului de reședință și pentru asigurarea stabilității juridice a atributelor de identificare ale persoanei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.