Art. 889: Renunţarea la dreptul de proprietate

Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată; Art. 557 - Modurile de dobândire a dreptului de proprietate; Art. 876 - Publicitatea drepturilor reale şi a actelor juridice; Art. 885 - Efectele înscrierii; Art. 888 - Forma cererii de înscriere; Art. 890 - Rectificarea înscrierilor; Art. 930 - Uzucapiunea imobiliară; Art. 931 - Joncțiunea posesiilor; Art. 932 - Reguli generale privind uzucapiunea; Art. 1154 - Actul autentic; Art. 2343 - Garanțiile reale

Articolul 889 din Codul Civil reglementează renunțarea la dreptul de proprietate, un mod unilateral de încetare a acestui drept. Renunțarea se realizează printr-o declarație autentică notarială și necesită înregistrarea acesteia în cartea funciară pentru radierea dreptului, asigurându-se astfel opozabilitatea față de terți și stingerea efectivă a dreptului. Bunul imobil asupra căruia s-a renunțat devine, temporar, un bun fără stăpân ($res\;nullius$ sau $res\;derelicta$). Alin. (2) prevede posibilitatea comunei, orașului sau municipiului de a cere înscrierea dreptului de proprietate în favoarea sa, intrând astfel în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, printr-o hotărâre a consiliului local și cu respectarea normelor de transfer imobiliar. Această posibilitate este subsidiară, fiind exclusă dacă o altă persoană a solicitat deja înscrierea dreptului prin uzucapiune. Un aspect important este cel al bunurilor grevate de sarcini reale (ex: ipoteci); în acest caz, unitatea administrativ-teritorială care preia bunul este ținută de obligațiile aferente sarcinilor doar în limita valorii bunului, protejând astfel patrimoniul public de preluarea unor datorii excesive.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.