Art. 861: Caracterele dreptului de proprietate publică

Art. 553 - Noțiunea dreptului de proprietate; Art. 555 - Obiectul dreptului de proprietate publică; Art. 858 - Noțiunea de bunuri proprietate publică; Art. 859 - Bunuri aparținând domeniului public; Art. 862 - Dispozițiile aplicabile bunurilor proprietate publică; Art. 930 - Uzucapiunea imobiliară; Art. 937 - Dobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credință; Art. 1239 - Obiectul contractului; Art. 1251 - Condițiile de valabilitate ale contractului; Art. 2500 - Noțiunea și funcțiile prescripției extinctive

Articolul 861 din Codul Civil definește esența regimului juridic al proprietății publice, consacrând cele trei caractere fundamentale: inalienabilitatea, imprescriptibilitatea și insesizabilitatea. Aceste atribute derivă din natura de interes public a bunurilor care fac parte din domeniul public și vizează protejarea acestora împotriva aproprierii private și a oricărei forme de înstrăinare sau grevare care ar putea afecta destinația lor publică. **Inalienabilitatea** înseamnă că bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate prin acte juridice de drept comun (vânzare, donație, schimb etc.). Transferul lor este posibil doar în condițiile legii speciale, de regulă prin trecerea din domeniul public în cel privat, printr-o procedură specifică, sau prin acte de administrare publică. **Imprescriptibilitatea** are două sensuri: pe de o parte, dreptul de proprietate publică nu se stinge prin neuz (non-exercitarea dreptului de către titularul său); pe de altă parte, bunurile respective nu pot fi dobândite de către terți prin uzucapiune (prescripție achizitivă, în cazul imobilelor) sau prin posesia de bună-credință (în cazul mobilelor), indiferent de durata posesiei exercitate de terți. Această caracteristică asigură permanența bunurilor în patrimoniul public. **Insesizabilitatea** presupune că bunurile proprietate publică nu pot fi urmărite silit de către creditori pentru stingerea unor datorii ale statului sau unităților administrativ-teritoriale. Această garanție protejează bunurile esențiale pentru funcționarea statului și asigurarea serviciilor publice, împiedicând executarea silită a acestora. Paragraful (3) nuanțează aceste caractere absolute, precizând că, deși inalienabile, bunurile proprietate publică pot face obiectul unor acte juridice specifice de drept administrativ, menite să le valorifice sau să le pună în valoare în interes public: darea în administrare (către regii autonome, instituții publice etc.), darea în folosință (gratuită, pentru activități de interes public), concesionarea (pentru exploatarea unor servicii sau lucrări publice) sau închirierea (în condițiile legii speciale). Aceste modalități nu duc la înstrăinarea dreptului de proprietate, ci la o simplă transmitere a prerogativelor de folosință și/sau administrare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.