Art. 849: Obligaţiile asumate ulterior încetării administrării

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 773 - Noțiunea; Art. 777 - Masa patrimonială fiduciară; Art. 787 - Răspunderea fiduciarului; Art. 844 - Cauzele de încetare a administrării; Art. 848 - Încetarea de plin drept; Art. 1290 - Efectele reprezentării; Art. 2030 - Efectele încetării mandatului faţă de terţi

Articolul 849 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al încetării administrării bunurilor altuia, vizând protecția securității circuitului civil și a terților de bună-credință. Paragraful (1) stabilește principiul validității obligațiilor asumate de un administrator care acționează cu bună-credință ulterior încetării administrării, imputând aceste obligații beneficiarului sau fiduciarului. Această dispoziție temperează rigoarea principiului potrivit căruia actele juridice încheiate fără putere de reprezentare sunt nule. Paragraful (2) extinde aplicabilitatea acestei reguli la situațiile în care actele administratorului, deși ulterioare încetării administrării, sunt o consecință necesară a actelor anterioare sau sunt menite să prevină pierderi pentru patrimoniul administrat, justificând astfel o formă de 'mandat post-expirare' impus de necesitate. Paragraful (3) pune accentul pe buna-credință a terților, impunând beneficiarului/fiduciarului obligațiile asumate față de aceia care nu au avut cunoștință de încetarea administrării, chiar dacă administratorul ar fi fost de rea-credință. Aceasta reflectă aplicarea teoriei aparenței în drept și a principiului *error communis facit ius*. În fine, paragraful (4) subliniază o trăsătură fundamentală a fiduciei, limitând răspunderea fiduciarului pentru obligațiile născute în legătură cu patrimoniul fiduciar exclusiv la activul acestui patrimoniu distinct, consolidând astfel autonomia masei patrimoniale fiduciare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.