Art. 83: Structura numelui

Art. 58 - Atributele de identificare ale persoanei fizice; Art. 82 - Noțiunea de nume; Art. 84 - Numele de familie la copilul din căsătorie; Art. 85 - Numele de familie la copilul din afara căsătoriei; Art. 86 - Numele de familie la copilul adoptat; Art. 87 - Prenumele copilului; Art. 88 - Schimbarea numelui; Art. 89 - Schimbarea prenumelui; Art. 91 - Protecția numelui; Art. 253 - Starea civilă

Articolul 83 din Codul Civil stabilește structura fundamentală a numelui persoanei fizice în dreptul român, definind-o ca fiind compusă din numele de familie și prenume. Această prevedere este esențială pentru individualizarea și identificarea oricărei persoane în circuitul juridic și social. Numele, în ansamblul său, reprezintă un atribut de identificare esențial al persoanei, inseparabil de aceasta. Numele de familie (sau numele patronimic) servește în primul rând la indicarea filiației și a apartenenței la o anumită familie, fiind dobândit, de regulă, prin naștere, adopție sau căsătorie. Prenumele, pe de altă parte, este un element individualizator, atribuit la naștere de către părinți și care distinge o persoană de membrii propriei familii. Importanța acestei structuri dihotomice este subliniată de rolul său în actele de stare civilă și în toate raporturile juridice în care identitatea persoanei este relevantă. Dreptul la nume este un drept fundamental, personal, inalienabil, imprescriptibil și absolut, iar legea asigură protecția sa împotriva oricărei atingeri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.