Art. 829: Delegarea

Art. 16 - Buna-credință și diligența; Art. 792 - Noțiune (Administrarea bunurilor altuia); Art. 793 - Întinderea administrării; Art. 801 - Obligațiile administratorului; Art. 802 - Răspunderea administratorului; Art. 2009 - Noțiune (Contractul de mandat); Art. 2025 - Substituirea mandatarului; Art. 2026 - Răspunderea mandatarului pentru actele substituitului; Art. 2027 - Autorizarea substituirii; Art. 1349 - Răspunderea civilă delictuală

Articolul 829 din Codul Civil reglementează cu precizie instituția delegării în contextul administrării bunurilor altuia, stabilind atât întinderea, cât și limitele acestei facultăți. Norma permite administratorului să-și delege parțial atribuțiile sau să împuternicească un terț pentru încheierea unui act specific, evidențiind flexibilitatea operațională. Cu toate acestea, se impune o restricție esențială: interdicția de a delega administrarea generală sau exercițiul unei puteri discreționare unei terțe persoane, cu excepția cazului în care delegarea se face către un coadministrator. Această limitare subliniază caracterul *intuitu personae* al funcției de administrator, mai ales în privința deciziilor care implică o judecată personală și încredere. Un aspect crucial al articolului este regimul răspunderii administratorului pentru faptele celui substituit. Se distinge între situația în care beneficiarul nu a autorizat expres substituirea, caz în care administratorul răspunde integral, și situația în care autorizarea a existat. În acest din urmă caz, răspunderea administratorului este atenuată, limitându-se la lipsa de diligență în alegerea (*culpa in eligendo*) și în îndrumarea (*culpa in vigilando*) înlocuitorului. Aceste prevederi vizează protejarea intereselor beneficiarului administrării și asigurarea unei gestionări prudente a patrimoniului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.