Art. 822: Starea bunurilor indicate în inventar

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 250 - Obiectul probei; Art. 251 - Mijloacele de probă; Art. 2511 - Noțiunea de prezumție; Art. 2512 - Proba și prezumțiile; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1350 - Condițiile răspunderii civile contractuale; Art. 1821 - Starea bunului la predare şi la restituire (Contractul de locațiune); Art. 1822 - Prezumţia bunei stări (Contractul de locațiune); Art. 2106 - Obligația de restituire (Contractul de depozit); Art. 2151 - Obligațiile comodatarului (Contractul de comodat); Art. 2152 - Perirea sau deteriorarea bunului (Contractul de comodat)

Articolul 822 din Codul Civil instituie o prezumție legală relativă (iuris tantum) cu privire la buna stare a bunurilor consemnate într-un inventar la momentul întocmirii acestuia. Această prezumție, prin caracterul său revocabil, simplifică sarcina probei pentru beneficiarul bunurilor, prezumând că acestea au fost primite în bună stare, iar eventualele deteriorări ulterioare sunt responsabilitatea celui care le deține. Prezumția poate fi răsturnată în două moduri: fie printr-o mențiune contrară în inventar, acceptată expres de beneficiar, fie, în lipsa acordului beneficiarului, prin prezentarea unui document doveditor care să ateste o altă stare la data inventarierii. Această dispoziție este de o importanță practică deosebită în cadrul contractelor translative de folosință sau de custodie (precum locațiunea, comodatul sau depozitul), oferind un cadru probator clar pentru evaluarea stării bunurilor la restituire și pentru determinarea eventualelor obligații de reparare sau despăgubire.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.