Art. 801: Întinderea puterilor administratorului

Art. 792 - Noțiunea de administrare a bunurilor altuia; Art. 793 - Întinderea administrării. Regimul aplicabil; Art. 794 - Administrarea simplă și administrarea deplină; Art. 799 - Obligațiile administratorului; Art. 800 - Diligența administratorului; Art. 802 - Darea de seamă a administratorului; Art. 1295 - Contractul de mandat; Art. 187 - Administrarea bunurilor minorului; Art. 254 - Reprezentarea persoanei juridice; Art. 1324 - Regula „quod nullum est, nullum producit effectum”

Articolul 801 din Codul Civil reglementează în detaliu întinderea puterilor conferite administratorului în cadrul administrării bunurilor altuia. Acest text subliniază natura amplă a prerogativelor de care dispune administratorul pentru a-și îndeplini obligațiile. Spre deosebire de administrarea simplă, care se limitează la acte de conservare și de valorificare normală a bunurilor, Art. 801 permite administratorului să efectueze acte de dispoziție, cum ar fi înstrăinarea bunurilor cu titlu oneros, grevarea acestora cu drepturi reale (ex. ipotecă, uzufruct) sau chiar schimbarea destinației lor. De asemenea, articolul prevede posibilitatea efectuării oricăror alte acte necesare sau utile, inclusiv investiții, ceea ce sugerează că norma vizează cu precădere formele de administrare cu caracter „deplin”, conform distincției stabilite la Art. 794 C.Civ. Aceste puteri sunt învestite în administrator în scopul gestionării eficiente și în interesul patrimoniului administrat, fiind condiționate de respectarea principiilor necesității și utilității, precum și de obligația generală de diligență a administratorului, conform Art. 800 C.Civ. Relația dintre administrator și beneficiar este una fiduciară, impunând o exercitare a puterilor cu bună-credință și în vederea atingerii scopului administrării.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.