(1)Când administrarea are ca obiect

un bun individual determinat, administratorul va putea să înstrăineze

cu titlu oneros bunul sau să îl greveze cu o garanţie reală,

atunci când este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea

datoriilor ori menţinerea modului de folosinţă potrivit

destinaţiei obişnuite a bunului, numai cu autorizarea beneficiarului

sau, în caz de împiedicare a acestuia ori în cazul în care acesta nu a fost

încă determinat, a instanţei judecătoreşti.

(2)Un bun supus pericolului

deprecierii sau pieirii imediate poate fi înstrăinat fără

această autorizare.

(3)Când administrarea are ca obiect

o masă patrimonială sau un patrimoniu, administratorul poate să

înstrăineze un bun individual determinat sau să îl greveze cu o

garanţie reală ori de câte ori este necesar pentru buna administrare

a universalităţii, în celelalte cazuri, este necesară

autorizarea prealabilă a beneficiarului sau, după caz, a

instanţei judecătoreşti.

(4)Încheierea actului de

înstrăinare în lipsa autorizării prealabile cerute potrivit

prezentului articol atrage, în cazul în care cauzează prejudicii,

obligaţia de reparare integrală şi reprezintă motiv de

înlocuire a administratorului.

SECŢIUNEA 2:Administrarea deplină