Art. 784: Puterile şi remunerarea fiduciarului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)În raporturile cu terţii, se
consideră că fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale
fiduciare, acţionând ca un veritabil şi unic titular al drepturilor
în cauză, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că
terţii aveau cunoştinţă de limitarea acestor puteri.
(2)Fiduciarul va fi remunerat
potrivit înţelegerii părţilor, iar în lipsa acesteia, potrivit
regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia.
Articole Conexe / Referințe
Art. 779 - Definiția fiduciei; Art. 780 - Condițiile de validitate; Art. 781 - Efectele fiduciei; Art. 782 - Puterile constituitorului și ale beneficiarului; Art. 786 - Răspunderea fiduciarului; Art. 177 - Noțiune (Administrarea bunurilor altuia); Art. 178 - Întinderea puterilor administratorului (Administrarea bunurilor altuia); Art. 179 - Obligațiile administratorului (Administrarea bunurilor altuia); Art. 180 - Drepturile administratorului (Administrarea bunurilor altuia); Art. 181 - Remunerarea administratorului (Administrarea bunurilor altuia); Art. 182 - Răspunderea administratorului (Administrarea bunurilor altuia); Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 14 - Buna-credință; Art. 1654 - Noțiunea de mandat
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 784 din Codul Civil reglementează aspecte esențiale privind statutul juridic al fiduciarului, în special în relația cu terții și în privința remunerării. Alineatul (1) stabilește un principiu fundamental al aparenței juridice și al protecției terților de bună-credință: în raporturile externe, fiduciarul este considerat titularul deplin al drepturilor incluse în masa patrimonială fiduciară. Această ficțiune legală asigură fluiditatea și securitatea circuitului civil, permițând terților să contracteze cu fiduciarul fără a fi ținuți să verifice limitele interne ale puterilor sale. Prezumția de puteri depline poate fi răsturnată numai prin dovada că terțul a avut cunoștință efectivă de limitările puterilor fiduciarului, sarcina probei revenind celui care invocă această excepție. Alineatul (2) abordează aspectul remunerării fiduciarului, consacrând principiul libertății contractuale: remunerația se stabilește de comun acord între părți. În lipsa unei prevederi exprese în contractul de fiducie, se aplică regulile subsidiare care guvernează administrarea bunurilor altuia, ceea ce implică, de regulă, dreptul fiduciarului la o remunerație rezonabilă pentru serviciile prestate și diligența depusă în îndeplinirea sarcinilor sale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol