Art. 779: Conţinutul contractului de fiducie
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Contractul de fiducie trebuie
să menţioneze, sub sancţiunea nulităţii absolute:
a)drepturile
reale, drepturile de creanţă, garanţiile şi orice alte
drepturi patrimoniale transferate;
b)durata
transferului, care nu poate depăşi 33 de ani începând de la data
încheierii sale;
c)identitatea
constituitorului sau a constituitorilor;
d)identitatea
fiduciarului sau a fiduciarilor;
e)identitatea
beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puţin regulile care permit
determinarea acestora;
f)scopul
fiduciei şi întinderea puterilor de administrare şi de
dispoziţie ale fiduciarului ori ale fiduciarilor.
Articole Conexe / Referințe
Art. 773 - Noțiunea de fiducie; Art. 774 - Obiectul fiduciei; Art. 775 - Durata fiduciei; Art. 776 - Forma contractului de fiducie; Art. 777 - Publicitatea contractului de fiducie; Art. 778 - Patrimoniul fiduciar; Art. 780 - Revocarea contractului de fiducie; Art. 781 - Răspunderea fiduciarului; Art. 782 - Încheierea contractului de fiducie; Art. 783 - Fiducia cu titlu de garanție; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1246 - Nulitatea relativă; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1530 - Noțiunea de creanță; Art. 2243 - Drepturile reale principale; Art. 2321 - Noţiunea şi obiectul garanţiilor reale
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 779 din Codul Civil are o importanță fundamentală, stabilind elementele esențiale *ad validitatem* ale contractului de fiducie, a căror lipsă atrage sancțiunea drastică a nulității absolute. Prin această reglementare, legiuitorul asigură claritatea și securitatea juridică a acestui mecanism complex de transfer patrimonial. Norma impune o serie de mențiuni obligatorii, printre care identificarea exhaustivă a drepturilor patrimoniale transferate (drepturi reale, creanțe, garanții), delimitarea temporală a transferului (cu un termen maxim imperativ de 33 de ani), precum și identificarea precisă a părților implicate – constituitorul, fiduciarul și, esențial, beneficiarul (sau regulile de determinare a acestuia). De asemenea, este imperios necesar ca actul constitutiv să detalieze scopul fiduciei și, mai ales, întinderea puterilor de administrare și de dispoziție conferite fiduciarului. Această exigență privind conținutul contractual reflectă preocuparea legiuitorului de a preveni deturnarea scopului fiduciei și de a proteja interesele tuturor părților, în special ale beneficiarului, conferind totodată transparență operațiunii.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol