Art. 775: Interdicția liberalității indirecte

Art. 773 - Definiție și caracterele contractului de fiducie; Art. 774 - Obiectul contractului de fiducie; Art. 776 - Efectele nulității absolute a fiduciei; Art. 984 - Noțiunea liberalității; Art. 985 - Principii generale ale liberalităților; Art. 1000 - Donația indirectă; Art. 1001 - Donația deghizată; Art. 1246 - Noțiunea nulității; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1250 - Efectele nulității

Articolul 775 din Codul Civil instituie o interdicție expresă și o sancțiune severă în cazul în care contractul de fiducie este utilizat pentru a realiza o liberalitate indirectă în beneficiul uneia dintre părți. Această normă urmărește să prevină deturnarea scopului legitim al fiduciei (gestionarea unui patrimoniu în interesul fiduciarului sau al unui terț) și eludarea regulilor imperative care guvernează liberalitățile (donațiile și legatele). Prin intermediul fiduciei, s-ar putea încerca ocolirea cerințelor de formă, a regulilor privind raportul și reducțiunea liberalităților excesive sau a dispozițiilor fiscale aplicabile. Sancțiunea nulității absolute este fundamentală în dreptul civil și subliniază natura de ordine publică a dispozițiilor legale protejate. O liberalitate indirectă este un act juridic prin care se produce o îmbogățire a beneficiarului și o sărăcire corelativă a dispunătorului, fără a îmbrăca formalitățile specifice unei donații, însă cu intenția liberală (animus donandi). Prin urmare, contractul de fiducie utilizat în acest scop este considerat invalid ab initio, iar nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată, fiind imprescriptibilă și insusceptibilă de confirmare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.