Art. 773: Noţiune

Art. 31 - Patrimoniul; Art. 33 - Patrimonii de afectațiune; Art. 774 - Forma contractului de fiducie; Art. 775 - Capacitatea părților; Art. 776 - Obiectul fiduciei; Art. 777 - Durata fiduciei; Art. 778 - Încetarea fiduciei; Art. 1325 - Contractul de fiducie; Art. 1326 - Efecte

Articolul 773 din Codul Civil introduce și definește operațiunea juridică a fiduciei, un concept relativ nou în dreptul român, inspirat din sistemele de common law (trust). Fiducia este o operațiune complexă prin care unul sau mai mulți constituitori transferă titlul de proprietate (sau alte drepturi patrimoniale) asupra unor bunuri către unul sau mai mulți fiduciari. Caracteristica esențială a fiduciei, așa cum rezultă din acest articol, este crearea unei 'mase patrimoniale autonome', distinctă de patrimoniul personal al fiduciarului. Această segregare patrimonială este fundamentală pentru protejarea bunurilor încredințate și pentru atingerea scopului determinat al fiduciei. Fiduciarul, deși devine titularul drepturilor, nu le exercită în propriul interes, ci exclusiv în folosul beneficiarului sau al beneficiarilor, conform scopului prestabilit. Articolul subliniază că pot face obiectul fiduciei diverse categorii de drepturi – reale, de creanță, garanții, sau ansambluri de drepturi – fie prezente, fie viitoare, conferind flexibilitate operațiunii. Deși Art. 773 definește operațiunea de fiducie, aceasta se materializează, conform Codului Civil, printr-un contract special, reglementat ulterior (începând cu Art. 1325 C. civ.).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.