Art. 769: Exercitarea servituţii în caz de împărţire a fondurilor

Art. 755 - Noțiune (servitute); Art. 756 - Caracterele juridice ale servituții; Art. 757 - Fond dominant și fond aservit; Art. 762 - Întinderea servituții; Art. 763 - Exercitarea servituții; Art. 764 - Locul exercitării servituții; Art. 765 - Schimbarea locului exercitării servituții; Art. 766 - Cheltuielile exercitării servituții; Art. 767 - Dreptul de a face lucrări; Art. 768 - Obligaţia de a nu agrava situaţia fondului aservit; Art. 770 - Stingerea servituții prin neuz; Art. 771 - Stingerea servituții prin confuziune; Art. 773 - Stingerea servituții prin pieirea fondurilor

Articolul 769 din Codul Civil detaliază modul de exercitare a servituților în contextul diviziunii fondurilor, un aspect esențial al dinamicii dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor sale. Principiul cardinal care guvernează ambele situații (împărțirea fondului dominant sau a celui aservit) este cel al **non-agravării situației fondului aservit**. În cazul **diviziunii fondului dominant**, servitutea beneficiază fiecărei părți rezultate din diviziune. Aceasta înseamnă că, deși numărul 'titularilor' dreptului de servitute crește, sarcina totală impusă fondului aservit nu trebuie să devină mai oneroasă decât cea inițială. Jurisprudența și doctrina subliniază că această exercitare trebuie să respecte limitele impuse de actul constitutiv al servituții și de natura sa. Atunci când **fondul aservit se împarte**, servitutea continuă să greveze, în principiu, toate părțile rezultate din diviziune. Alin. (2) face trimitere directă la Art. 768, reafirmând obligația proprietarului fondului dominant de a nu agrava situația fondului aservit. Fiecare proprietar al unei porțiuni din fostul fond aservit trebuie să respecte servitutea, proporțional cu partea sa, fără a se aduce atingere drepturilor fondului dominant. Un aspect crucial este cel prevăzut de alin. (3), care reglementează **situațiile de stingere parțială a servituții**. Dacă, în urma diviziunii, servitutea își pierde utilitatea pentru anumite părți ale fondului dominant sau nu mai poate fi exercitată decât pe o singură parte a fondului aservit, ea se stinge pentru celelalte părți. Această prevedere reflectă natura accesorie a servituții față de fondul pe care îl deservește și evită menținerea unor sarcini inutile sau lipsite de sens juridic, contribuind la o gestiune eficientă a drepturilor reale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.