Art. 756: Constituirea servituţii

Art. 755 - Definirea servituţii; Art. 885 - Dobândirea drepturilor reale; Art. 888 - Înscrierea în cartea funciară; Art. 930 - Uzucapiunea imobiliară. Condiţii; Art. 931 - Uzucapiunea extraordinară; Art. 932 - Dispoziţii aplicabile imobilelor neînscrise în cartea funciară

Articolul 756 C.Civ. reglementează modurile de constituire a servituților, stabilind două căi principale: actul juridic și uzucapiunea. Constituirea prin act juridic reprezintă o dobândire derivată și se realizează, cel mai adesea, prin convenție (contract) între proprietarii fondurilor (dominant și aservit), dar poate rezulta și dintr-un act unilateral (ex: testament). Validitatea și, mai ales, opozabilitatea erga omnes a servituții constituite prin act juridic sunt strict condiționate de respectarea formalităților de publicitate imobiliară, prin înscrierea în cartea funciară, conform regulilor generale privind dobândirea drepturilor reale imobiliare. Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire originar al servituții, prin exercitarea unei posesii utile asupra fondului aservit, în condițiile și termenele prevăzute de lege pentru prescripția achizitivă imobiliară. Chiar dacă dobândirea prin uzucapiune operează independent de înscrierea inițială, ulterior recunoașterii sale (prin hotărâre judecătorească sau procedură necontencioasă), dreptul de servitute dobândit pe această cale trebuie, de asemenea, să fie înscris în cartea funciară pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și opozabilitatea deplină.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.