Art. 755: Noţiune

Art. 555 - Dreptul de proprietate privată; Art. 557 - Drepturile reale principale; Art. 756 - Caracterele juridice ale servituţii; Art. 757 - Felurile servituților; Art. 758 - Stabilirea servituţii; Art. 760 - Drepturile proprietarului fondului dominant; Art. 761 - Obligaţiile proprietarului fondului aservit; Art. 763 - Exercitarea servituţii; Art. 764 - Modificarea servituţii; Art. 770 - Stingerea servituţii; Art. 881 - Noţiunea de dezmembrământ

Articolul 755 din Codul Civil definește servitutea ca o sarcină reală impusă unui imobil (fond aservit) în beneficiul unui alt imobil (fond dominant), ambele aparținând unor proprietari diferiți. Această definiție subliniază natura servituții ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, conferind fondului dominant o utilitate specifică sau o sporire a confortului. Utilitatea poate deriva fie din destinația economică a fondului dominant, contribuind la o mai bună exploatare sau valorificare a acestuia (ex: dreptul de trecere), fie pur și simplu dintr-o îmbunătățire a condițiilor de folosință și confort (ex: servitutea de vedere). Servitutea impune proprietarului fondului aservit o obligație negativă, de a nu face (non faciendo) sau de a lăsa să se facă (in patiendo), și nu o obligație de a face. Fiind un drept real accesoriu al fondului dominant, servitutea se transmite odată cu acesta și este, în principiu, indivizibilă și perpetuă, atâta timp cât subzistă rațiunea sa juridică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.