Art. 752: Limitele dreptului de uz şi abitaţie

Art. 749 - Dreptul de uz; Art. 750 - Dreptul de abitație; Art. 751 - Întinderea dreptului de abitație; Art. 753 - Aplicarea dispoziţiilor privitoare la uzufruct; Art. 517 - Noţiune (uzufruct); Art. 521 - Caracterul esențial (uzufruct); Art. 556 - Cauzele de stingere (uzufruct)

Articolul 752 din Codul Civil statuează limitările esențiale ale drepturilor de uz și de abitație, subliniind caracterul lor strict personal și intransmisibil. Aceste drepturi sunt calificate ca fiind 'intuitu personae', adică sunt instituite exclusiv în considerarea persoanei titularului și a nevoilor sale (și ale familiei, în cazul abitației). Drept urmare, spre deosebire de uzufruct, titularul dreptului de uz sau de abitație nu are facultatea de a-l ceda unei terțe persoane (interdicția de cesiune). De asemenea, dispoziția legală interzice expres închirierea sau arendarea bunului care face obiectul acestor drepturi. Această interdicție reflectă scopul non-speculativ al uzului și abitației, care nu sunt destinate obținerii de venituri din exploatarea bunului, ci doar asigurării unei folosințe directe pentru satisfacerea nevoilor titularului. Astfel, articolul 752 diferențiază net uzul și abitația de uzufruct, care, deși similar ca dezmembrământ al proprietății, oferă titularului o paletă mult mai largă de prerogative, inclusiv cea de a culege fructele și de a închiria bunul.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.