Art. 749: Dreptul de uz

Art. 709 - Noţiune (dezmembrăminte ale dreptului de proprietate); Art. 710 - Domeniul de aplicare al uzufructului; Art. 748 - Capitolul II: Uzul şi abitaţia (început de capitol); Art. 750 - Caracterele dreptului de uz; Art. 751 - Întinderea dreptului de uz; Art. 752 - Obligaţiile uzuarului; Art. 753 - Obligaţia de a da cauţiune; Art. 754 - Obligaţia de a face inventar; Art. 755 - Aplicarea regulilor uzufructului (la uz şi abitaţie); Art. 548 - Fructele şi produsele

Articolul 749 din Codul Civil definește dreptul de uz ca fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, o formă atenuată și mai restrânsă a uzufructului. Acesta conferă titularului (uzuarului) prerogativele de a folosi bunul altuia (ius utendi) și de a-i culege fructele, fie naturale, fie industriale (ius fruendi), însă cu o limitare esențială: exercitarea acestor drepturi este circumscrisă exclusiv nevoilor proprii ale uzuarului și ale familiei sale. Această condiție personală conferă dreptului de uz un caracter puternic intuitu personae, determinându-i inalienabilitatea și insesizabilitatea. Astfel, spre deosebire de uzufruct, care permite o folosință și o culegere a fructelor fără o limitare directă la nevoi, uzul are un scop strict social și existențial, fiind reglementat de principii specifice, dar și de dispozițiile generale aplicabile uzufructului în măsura în care nu contravin naturii sale restrictive.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.