Sub rezerva aplicării

dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii

private:

a)intrarea

sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din

aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă

în mod legal;

b)interceptarea

fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin

orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de

cauză, a unei asemenea interceptări;

c)captarea

ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu

privat, fără acordul acesteia;

d)difuzarea

de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat,

fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;

e)ţinerea

vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de

cazurile prevăzute expres de lege;

f)difuzarea

de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale

privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără

acordul persoanei în cauză;

g)difuzarea

de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la

tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum

şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate,

problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în

legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul

autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care

aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor

îndreptăţite;

h)utilizarea,

cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării

cu o altă persoană;

i)difuzarea

sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente

personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum

şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale,

fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care,

după caz, are dreptul de a dispună de ele.

*) Decizia nr.

39/2024

- ICCJ admite

sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale

şi, în interpretarea şi aplicarea art. 341 alin. (2) din

Codul de procedură civilă

şi prin raportare la dispoziţiile art. 74

şi 75 din Codul civil, stabileşte că:

"Proba cu înregistrarea unei

convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau

reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva

angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată

fără acordul şi/sau informarea prealabilă a

interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între

dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa

privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea

probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la

probă şi strict proporţională cu acest scop."