Art. 739: Uzufructul rentei viagere

Art. 703 - Definiție uzufruct; Art. 704 - Obiectul uzufructului; Art. 709 - Fructele; Art. 711 - Uzufructul bunurilor consumptibile sau alterabile; Art. 719 - Obiectul obligaţiilor uzufructuarului; Art. 2242 - Contractul de rentă viageră

Articolul 739 din Codul Civil reglementează în mod specific uzufructul având ca obiect o rentă viageră, clasificată drept o categorie de fructe civile. Dispoziția clarifică dreptul uzufructuarului de a percepe, pe întreaga durată a uzufructului său, veniturile aferente rentei, subliniind caracterul lor continuu și „zi cu zi”. Aceasta asigură că beneficiarul uzufructului are acces la toate plățile scadente în perioada de valabilitate a dreptului său. Pe lângă dreptul de percepere, textul impune uzufructuarului o obligație fundamentală: aceea de a restitui sumele încasate în avans, care depășesc durata uzufructului. Această prevedere este esențială pentru a proteja interesele nudului proprietar, prevenind ca uzufructuarul să beneficieze de venituri corespunzătoare unei perioade în care dreptul său de uzufruct nu mai există. Deși renta viageră nu este un bun consumptibil în sensul strict, regula restituirii plăților anticipate o aliniază cu principiile generale ale perceperii fructelor civile și, prin analogie, cu aspecte ale regimului juridic al cvas-uzufructului, menținând un echilibru just între drepturile și obligațiile părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.