Art. 722: Situaţia carierelor de piatră şi de nisip nedeschise şi a comorilor

Art. 560 - Noțiunea de comoară; Art. 561 - Dobândirea comorii; Art. 703 - Noțiunea de uzufruct; Art. 709 - Obiectul uzufructului; Art. 711 - Drepturile uzufructuarului; Art. 715 - Fructele; Art. 716 - Zăcămintele; Art. 721 - Păduri; Art. 723 - Obligația de inventariere și garanție; Art. 747 - Stingerea uzufructului

Articolul 722 din Codul Civil statuează o limitare esențială a drepturilor uzufructuarului, reconfirmând principiul conform căruia uzufructul conferă dreptul de a folosi bunul altuia și de a culege fructele acestuia, dar fără a diminua substanța bunului. Distincția fundamentală aici este între 'fructe' (produse periodice ale bunului, fără alterarea substanței acestuia, cum ar fi chirii, recolte) și 'produse' (elemente ce fac parte din substanța bunului și a căror exploatare duce la diminuarea sau epuizarea capitalului bunului). Carierele de piatră sau nisip nedeschise sunt considerate 'produse', întrucât exploatarea lor ar duce la o diminuare ireversibilă a fondului. Uzufructuarul are drept la fructe, nu la produse. În ceea ce privește comorile, acestea nu sunt nici fructe, nici produse, ci descoperiri accidentale. Dreptul de proprietate asupra comorii este reglementat prin norme speciale (Art. 560-561 C. Civ.), aparținând, de regulă, proprietarului terenului sau, în anumite condiții, celui care o descoperă, în cotă-parte. Uzufructuarul, nefiind proprietar, nu are niciun drept asupra comorii descoperite pe durata uzufructului, aceasta revenind nudului proprietar.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.