Art. 689: Valabilitatea actelor încheiate de coproprietar

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 632 - Formele proprietăţii comune; Art. 633 - Exercitarea dreptului de proprietate comună; Art. 641 - Actele de administrare; Art. 642 alin. (2) - Actele juridice asupra bunului comun; Art. 643 - Actele de dispoziţie; Art. 646 - Drepturile coproprietarilor în proprietatea periodică; Art. 1246 - Condiţiile de validitate a contractului; Art. 1254 - Cauzele de nulitate; Art. 1255 - Anulabilitatea; Art. 1280 - Efectele faţă de terţi

Articolul 689 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al regimului juridic al coproprietății pe intervale de timp, o formă specifică de proprietate periodică. **Alineatul (1)** consacră principiul libertății coproprietarului de a încheia acte juridice de administrare sau de dispoziție (precum închirierea, vânzarea sau ipotecarea) asupra propriului interval de timp. Aceasta subliniază autonomia dreptului fiecărui coproprietar asupra segmentului temporal ce îi revine. **Alineatul (2)** abordează situația în care un coproprietar încheie acte de administrare sau de dispoziție privind cota-parte din dreptul de proprietate aferentă unui *alt interval de timp*, adică un interval ce nu îi aparține. Astfel de acte sunt declarate *inopozabile* titularului de drept al cotei-părți respective. Inopozabilitatea înseamnă că actul nu produce efecte juridice față de adevăratul proprietar al intervalului, permițându-i acestuia să-l ignore. Trimiterea la Art. 642 alin. (2) și Art. 643 din Codul Civil subliniază diferența față de regulile generale ale coproprietății, unde actele privind bunul comun sunt supuse, de regulă, regulilor majorității sau unanimității; în cazul proprietății periodice, actul asupra intervalului altuia este, pur și simplu, lipsit de efecte față de titularul de drept. **Alineatul (3)** introduce o nuanță importantă în relația cu terții cocontractanți. Deși actul este inopozabil proprietarului de drept (conform alin. 2), dacă terțul a acționat cu bună-credință, actul devine *anulabil*. Această prevedere protejează bună-credință a terțului și, în același timp, îi permite proprietarului prejudiciat să ceară anularea actului. Această sancțiune a anulabilității (nulitate relativă) oferă o cale de atac judiciară, echilibrând protecția dreptului de proprietate cu necesitatea securității circuitului civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.