Art. 676: Regulile privitoare la modul de împărţire

Art. 669 - Noţiune (Copropietatea obișnuită); Art. 670 - Dreptul la partaj; Art. 671 - Acţiunea de partaj; Art. 672 - Cazurile în care nu se poate cere partajul; Art. 673 - Partajul voluntar; Art. 674 - Reguli aplicabile partajului judiciar; Art. 675 - Probele în acţiunea de partaj; Art. 678 - Efectele partajului; Art. 983 - Partajul succesoral (Noţiune); Art. 1143 - Dreptul de a cere partajul succesoral

Articolul 676 din Codul Civil reglementează modalitățile de realizare a partajului bunurilor aflate în coproprietate, consacrând principiul fundamental al partajului în natură. Conform alin. (1), împărțeala se va face, de regulă, prin atribuirea fizică a unor porțiuni din bun, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Acest principiu vizează încetarea stării de indiviziune prin individualizarea dreptului fiecărui proprietar. Alin. (2) introduce excepții de la acest principiu, aplicabile în situația în care bunul este indivizibil (nu poate fi împărțit material fără a-și pierde substanța sau utilitatea) ori nu este comod partajabil în natură (divizarea ar diminua considerabil valoarea sau destinația economică a bunului). În aceste cazuri, legiuitorul oferă două alternative: a) atribuirea bunului integral unuia sau mai multor coproprietari, cu obligația de a plăti o sultă (sumă de bani reprezentând echivalentul valoric al cotelor-părți ale celorlalți coproprietari); b) vânzarea bunului. Această vânzare poate fi realizată fie prin acordul coproprietarilor, fie, în lipsa unei înțelegeri, prin licitație publică, urmând ca prețul obținut să fie distribuit proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Alegerea între aceste modalități subsidiare depinde de voința părților, de natura bunului și, în cazul partajului judiciar, de decizia instanței, având în vedere interesele coproprietarilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.