(1)

Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin

lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:

a)terenul

pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa

construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit

naturii sau destinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea

normală a acesteia; pentru eventuala suprafaţă excedentară

proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite;

b)fundaţia,

curtea interioară, structura, structura de rezistenţă,

pereţii perimetrali şi despărţitori dintre

proprietăţi şi/sau spaţiile comune, acoperişul,

terasele, scările şi casa scărilor, holurile, pivniţele

şi subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele

termice proprii şi ascensoarele;

c)instalaţiile

de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii, de

încălzire şi de gaze de la branşament/racord până la

punctul de distribuţie către părţile aflate în proprietate

exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective,

precum şi alte asemenea părţi;

d)alte

bunuri care, potrivit legii sau voinţei părţilor, sunt în

folosinţă comună.

(2)Coşurile de fum şi de

aerisire, precum şi spaţiile pentru spălătorii şi

uscătorii sunt considerate părţi comune exclusiv pentru

coproprietarii care utilizează aceste utilităţi în conformitate

cu proiectul clădirii.