(1)Dacă într-o clădire sau

într-un ansamblu rezidenţial există spaţii cu destinaţie de

locuinţă sau cu altă destinaţie având proprietari

diferiţi, părţile din clădire care, fiind destinate

întrebuinţării spaţiilor respective, nu pot fi folosite decât în

comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forţată.

(2)Părţile comune sunt

bunuri accesorii în raport cu spaţiile locative, care constituie bunurile

principale în sensul art. 546.