(1)Actele de administrare, precum

încheierea sau denunţarea unor contracte de locaţiune, cesiunile de

venituri imobiliare şi altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi

făcute numai cu acordul coproprietarilor ce deţin majoritatea

cotelor-părţi.

(2)Actele de administrare care

limitează în mod substanţial posibilitatea unui coproprietar de a

folosi bunul comun în raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o

sarcină excesivă prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile

suportate de către ceilalţi coproprietari nu vor putea fi efectuate

decât cu acordul acestuia.

(3)Coproprietarul sau coproprietarii

interesaţi pot cere instanţei să suplinească acordul

coproprietarului aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau

care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare

indispensabil menţinerii utilităţii sau valorii bunului.

(4)Orice acte juridice de

dispoziţie cu privire la bunul comun, actele de folosinţă cu

titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare şi locaţiunile

încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum şi actele care urmăresc

exclusiv înfrumuseţarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor

coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de

dispoziţie.