Art. 64: Inviolabilitatea corpului uman

Art. 58 - Drepturile nepatrimoniale; Art. 65 - Intervențiile asupra corpului uman; Art. 66 - Prelevarea de organe, țesuturi și celule de origine umană; Art. 67 - Cercetarea medicală pe om; Art. 68 - Prelevarea de la cadavre; Art. 253 - Repararea prejudiciului nepatrimonial; Art. 1357 - Răspunderea pentru fapta proprie

Articolul 64 din Codul Civil consacră un principiu fundamental al dreptului privat român: inviolabilitatea corpului uman. Acest principiu este o garanție esențială a libertății și demnității umane, reflectând dreptul constituțional la integritate fizică și psihică (Art. 22 din Constituție). Aliniatul (1) stabilește caracterul absolut al inviolabilității corpului, subliniind că ființa umană nu poate fi obiectul unor intruziuni sau atingeri fără justificare legală. Aliniatul (2) detaliază acest drept, afirmând explicit dreptul fiecărei persoane la integritate fizică și psihică. Deși principiul este robust, textul legal prevede posibilitatea unor derogări, dar numai în situații expres și limitativ prevăzute de lege. Aceste excepții includ, de regulă, intervențiile medicale necesare (cu consimțământul informat al persoanei sau al reprezentantului legal, conform Art. 65 și legislației speciale), prelevările de organe, țesuturi și celule în scop terapeutic sau științific (Art. 66 și Art. 68), precum și cercetările medicale pe om (Art. 67), toate realizate în condiții stricte de legalitate, etică și respect pentru drepturile fundamentale ale omului. Inviolabilitatea corpului uman constituie fundamentul juridic pentru protecția împotriva agresiunilor fizice sau psihice și stă la baza reglementărilor privind răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile aduse integrității persoanei (Art. 253, Art. 1357).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.