Art. 632: Formele proprietăţii comune

Art. 631 - Noțiune și feluri (proprietatea comună); Art. 633 - Prezumția de coproprietate; Art. 634 - Coproprietatea obișnuită. Acte de folosință și de administrare; Art. 641 - Coproprietatea forțată; Art. 646 - Devălmășia; Art. 660 - Dreptul de proprietate comună al soților; Art. 1143 - Dreptul de a cere partajul; Art. 1144 - Efectele partajului; Art. 1145 - Modurile de realizare a partajului

Articolul 632 din Codul Civil român are un rol fundamental, stabilind clasificarea principală a proprietății comune în două categorii distincte: coproprietatea și devălmășia. Această distincție este esențială pentru determinarea regimului juridic aplicabil bunurilor deținute în comun. **Coproprietatea (proprietatea pe cote-părți)** se caracterizează prin existența unor cote-părți ideale, abstracte (fracțiuni matematice), aparținând fiecărui coproprietar asupra întregului bun indiviz. Dreptul fiecăruia poartă asupra bunului în ansamblul său, dar este limitat de drepturile concurente ale celorlalți. Articolul operează o sub-clasificare vitală: **coproprietatea obișnuită (sau temporară)**, care este prin natura sa divizibilă și poate înceta oricând prin partaj, și **coproprietatea forțată (sau perpetuă)**. Aceasta din urmă, stabilită prin lege sau prin natura bunului, nu poate fi supusă partajului judiciar, garantând stabilitatea unor raporturi juridice specifice (ex: părțile comune din condominii, zidul comun, servituțile). **Devălmășia (proprietatea în devălmășie)**, spre deosebire de coproprietate, nu presupune individualizarea cotelor-părți pentru fiecare proprietar asupra bunului. Dreptul de proprietate aparține titularilor în ansamblul lor, în solidar, fără ca partea fiecăruia să fie determinată înainte de o eventuală lichidare. Cel mai elocvent exemplu este proprietatea soților asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, unde cotele-părți sunt determinate doar la încetarea sau lichidarea regimului matrimonial. Articolul 632 este, prin urmare, o normă de principiu și clasificare, ce deschide calea reglementării detaliate a fiecărei forme de proprietate comună în articolele subsecvente ale Codului Civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.