(1)Prin convenţie sau testament

se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o

durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes

serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii

bunului.

(2)Dobânditorul poate fi autorizat

de către instanţă să dispună de bun dacă

interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a

dispărut sau dacă un interes superior o impune.

(3)Nulitatea clauzei de inalienabilitate

stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a

fost determinantă la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros,

caracterul determinant se prezumă, până la proba contrară.

(4)Clauza de inalienabilitate este

subînţeleasă în convenţiile din care se naşte

obligaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană

determinată sau determinabilă,

(5)Transmiterea bunului pe cale de

succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii.