Art. 617: Dreptul de trecere

Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată; Art. 556 - Limitele exercitării dreptului de proprietate privată; Art. 602 - Servituțile legale; Art. 603 - Modurile de stabilire a servituților; Art. 616 - Servitutea de trecere pentru utilitate publică sau privată; Art. 618 - Întinderea dreptului de trecere și despăgubirea; Art. 619 - Acțiunea în justiție pentru stabilirea dreptului de trecere; Art. 620 - Stingerea servituților; Art. 621 - Modificarea servituților

Articolul 617 din Codul Civil reglementează una dintre cele mai importante servituți legale: dreptul de trecere. Această servitute este instituită de lege în favoarea proprietarului unui fond 'lipsit de acces la calea publică' (fond înfundat), având ca scop asigurarea exploatării normale a acestuia. Deși este o servitute legală, stabilirea concretă a căii de acces și a despăgubirii datorate proprietarului fondului aservit se face, de regulă, prin acordul părților sau, în lipsa acestuia, prin hotărâre judecătorească. Principiul fundamental care guvernează exercitarea acestui drept este acela al 'minimei stânjeniri' pentru fondul aservit, impunând alegerea căii de acces care cauzează cele mai puține prejudicii. Doctrina subliniază caracterul de dezmembrământ al dreptului de proprietate, necesitatea reală a deservirii fondului dominant și natura de servitute perpetuă, dar nu absolută. Imprescriptibilitatea acestui drept se referă la imprescriptibilitatea extinctivă, adică dreptul nu se pierde prin neuz. Articolul prevede o cauză expresă de stingere: obținerea unui alt acces la calea publică de către fondul dominant, caz în care servitutea își pierde rațiunea de a fi.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.