(1)Proprietarul fondului inferior nu

poate împiedica nici curgerea provocată de proprietarul fondului superior

sau de alte persoane, aşa cum este cazul apelor care ţâşnesc pe

acest din urmă fond datorită unor lucrări subterane întreprinse

de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor

mlăştinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau

industrial, însă numai dacă această curgere precedă

vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ.

(2)În acest caz, proprietarul

fondului superior este obligat să aleagă calea şi mijloacele de

scurgere de natură să aducă prejudicii minime fondului inferior,

rămânând dator la plata unei despăgubiri juste şi prealabile

către proprietarul acestui din urmă fond.

(3)Dispoziţiile prezentului

articol nu se aplică atunci când pe fondul inferior se află o

construcţie, împreună cu grădina şi curtea aferentă,

sau un cimitir.