(1)Autorul lucrării este de

bună-credinţă dacă se întemeiază fie pe cuprinsul

cărţii funciare în care, la data realizării lucrării, era

înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus

înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din

cartea funciară şi nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul

titlului său.

(2)Cu toate acestea, nu poate invoca

buna-credinţă cel care construieşte în lipsa sau cu

nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.

(3)Dispoziţiile alin. (1)

şi (2) sunt aplicabile şi autorului lucrării care se

întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit

legii, îi permite, realizând o lucrare asupra imobilului altuia, să devină

proprietarul acesteia.

SUBSECŢIUNEA 6:Dispoziţii speciale