(1)
În cazul în care autorul lucrării utile este de
bună-credinţă, proprietarul imobilului devine proprietarul
lucrării din momentul efectuării acesteia, cu plata, la alegerea sa:
a)a
valorii materialelor şi a manoperei; sau
b)a
sporului de valoare adus imobilului.
(2)
În cazul în care autorul lucrării utile este de
rea-credinţă, proprietarul imobilului are dreptul:
a)să
devină proprietarul lucrării, în funcţie de regimul acesteia, cu
sau fără înscriere în cartea funciară, după caz,
plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie jumătate din
valoarea materialelor şi a manoperei, fie jumătate din sporul de
valoare adus imobilului; sau
b)să
ceară obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia, cu
repunerea imobilului în situaţia anterioară şi plata de
daune-interese.
(3)În ambele cazuri, când valoarea
lucrării este considerabilă, proprietarul imobilului poate cere obligarea
autorului să îl cumpere la valoarea de circulaţie pe care imobilul ar
fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 584 din Codul Civil reglementează regimul juridic al lucrărilor 'utile' adăugate la un imobil de către o persoană diferită de proprietar, stabilind o distincție esențială între buna și reaua-credință a autorului lucrării. Lucrările utile sunt acelea care, fără a fi necesare, aduc o sporire a valorii economice sau a utilității imobilului. În cazul autorului de bună-credință (alin. 1), proprietarul imobilului devine de drept proprietarul lucrării prin accesiune, având însă obligația de a despăgubi autorul, la alegerea sa, fie cu valoarea integrală a materialelor și manoperei, fie cu sporul de valoare adus imobilului. Această opțiune a proprietarului vizează evitarea îmbogățirii fără justă cauză. Dimpotrivă, atunci când autorul lucrării este de rea-credință (alin. 2), proprietarul imobilului beneficiază de un drept de opțiune mai larg și mai favorabil: fie dobândește proprietatea lucrării prin accesiune, plătind însă doar jumătate din valoarea materialelor și manoperei sau jumătate din sporul de valoare adus imobilului, fie poate cere desființarea lucrării, repunerea imobilului în situația anterioară și plata de daune-interese de către autorul de rea-credință. Această soluție descurajează actele de rea-credință. Un aspect notabil (alin. 3) este că, în ambele situații (bună sau rea-credință a autorului), dacă valoarea lucrării este considerabilă, proprietarul imobilului poate solicita obligarea autorului să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care ar fi avut-o fără lucrare. Această dispoziție oferă o soluție echitabilă în situațiile în care lucrarea utilă, prin amploarea sa, transformă în mod fundamental imobilul, impunând o sarcină disproporționată proprietarului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată