(1)
Orice lucrare
este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu
cheltuiala sa şi că este a lui, până la proba contrară.
*) Lipsa autorizaţiei de
construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa
procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie
impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii
în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii
realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.
(2)Proba contrară se poate face
când s-a constituit un drept de superficie, când proprietarul imobilului nu
şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi sau în alte
cazuri prevăzute de lege.
SUBSECŢIUNEA 2:Realizarea lucrării
cu materialele altuia
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 579 din Codul Civil instituie o prezumție legală relativă (juris tantum) esențială în materia accesiunii imobiliare artificiale: orice lucrare (construcție, plantație, ameliorare) realizată pe un imobil este prezumată a fi făcută de proprietarul acestuia, pe cheltuiala sa și că îi aparține, până la proba contrară. Această prezumție simplifică inițial sarcina probei pentru proprietarul terenului, fiind o manifestare a principiului 'superficies solo cedit', chiar dacă Codul Civil Român modern nu mai consacră acest principiu în mod absolut. Paragraful al doilea al articolului indică modalități de răsturnare a acestei prezumții, printre care constituirea unui drept de superficie (care permite o disociere între proprietatea terenului și cea a construcției) sau lipsa intabulării lucrării noi în cartea funciară, subliniind importanța publicității imobiliare. Nota marginală (*) adaugă o precizare de o importanță practică majoră, relevând legătura dintre dreptul civil și cel administrativ (dreptul urbanismului): chiar dacă o lucrare este realizată de proprietarul terenului cu materiale proprii, lipsa autorizației de construire sau a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor poate constitui un impediment serios în recunoașterea pe cale judiciară a dreptului de proprietate asupra construcției prin acțiunea în constatare. Aceasta reflectă o politică legislativă de descurajare a construcțiilor ilegale și de asigurare a conformității cu normele de urbanism.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.