Art. 571: Terenul lăsat de apele stătătoare

Art. 567 - Noțiunea de accesiune; Art. 570 - Aluviunea; Art. 572 - Terenul lăsat de apele curgătoare; Art. 573 - Avulsiunea; Art. 575 - Dreptul de proprietate asupra albiei, a ostroavelor şi a terenurilor lăsate de ape; Art. 586 - Acţiunea în revendicare

Articolul 571 din Codul Civil reglementează un aspect specific al accesiunii naturale imobiliare, referitor la apele stătătoare (heleșteie, iazuri, canale). Spre deosebire de aluviune, care operează în cazul apelor curgătoare și determină dobândirea proprietății asupra terenurilor adăugate treptat, prezentul articol statuează o excepție fundamentală: scăderea temporară a nivelului apelor stătătoare sau revărsările sporadice ale acestora nu generează un drept de accesiune. Astfel, proprietarul terenului riveran nu dobândește proprietatea asupra porțiunilor de uscat apărute prin retragerea apelor sub înălțimea de scurgere, iar proprietarul apelor nu dobândește drepturi asupra terenului acoperit ocazional. Această dispoziție are rolul de a clarifica și de a proteja stabilitatea limitelor proprietății, considerând că fluctuațiile ocazionale ale nivelului apelor stătătoare nu sunt suficiente pentru a schimba regimul juridic al bunurilor imobile implicate. Se subliniază caracterul temporar și sporadic al acestor fenomene, care le diferențiază de modificările permanente și continue specifice albiilor râurilor, pentru care se aplică regulile aluviunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.