(1)Dreptul de proprietate

privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El

poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în

cazurile şi condiţiile anume determinate de lege.

(2)Proprietarul poate abandona bunul

său mobil sau poate renunţa, prin declaraţie autentică, la

dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară.

Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă

bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în condiţiile

legii, a declaraţiei de renunţare.

(3)Exproprierea se poate face numai

pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu

justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord

între proprietar şi expropriator. În caz de divergenţă asupra

cuantumului despăgubirilor, acesta se stabileşte pe cale

judecătorească.

(4)Nu pot fi supuse confiscării

decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârşirea unei

infracţiuni ori contravenţii sau cele rezultate din acestea.

SECŢIUNEA 2:Apărarea dreptului de

proprietate privată