(1)Proprietatea terenului se întinde
şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu
respectarea limitelor legale.
(2)Proprietarul poate face, deasupra
şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile
şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în
afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele
toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să
respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege,
drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor
şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane
şi altora asemenea.
(3)Apele de suprafaţă
şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se
formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege. Proprietarul
unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria şi de a utiliza, în
condiţiile legii, apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul
respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 559 din Codul Civil reglementează întinderea pe verticală a dreptului de proprietate funciară, consacrând parțial principiul roman antic "cuius est solum, eius est usque ad coelum et ad inferos" (celui căruia îi aparține solul, îi aparține și spațiul de deasupra până la cer și subsolul până la infern). Acest principiu este însă fundamental nuanțat de sintagma "cu respectarea limitelor legale", reflectând o adaptare la realitățile juridice moderne și la interesul public. Astfel, deși proprietarul are, în principiu, libertatea de a realiza construcții, plantații și lucrări atât deasupra, cât și în subsolul terenului, exercitând prerogativele de folosință și dispoziție, această libertate este strict îngrădită de dispozițiile legale speciale. În mod particular, resursele minerale și anumite categorii de ape (subterane și de suprafață) pot face parte din domeniul public, fiind supuse unui regim juridic distinct și limitând dreptul proprietarului funciar. De asemenea, existența unor lucrări sau instalații subterane de utilitate publică sau drepturile terților pot impune restricții asupra folosinței subsolului. Paragraful (3) clarifică regimul juridic al apelor, confirmând că apele de suprafață, albiile acestora, izvoarele, lacurile, apa freatică și apele pluviale aflate pe teren aparțin proprietarului acestuia, însă "în condițiile prevăzute de lege". Această referire esențială impune interpretarea dreptului proprietarului asupra apelor în corelație cu Legea Apelor și cu normele privind domeniul public și privat, confirmând caracterul limitat și reglementat al acestui drept.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.