Art. 558: Riscul pieirii bunului

Art. 557 - Modurile de dobândire a proprietăţii; Art. 559 - Riscul în caz de transfer al dreptului real; Art. 560 - Riscul în cazul obligaţiilor de a da un bun individual determinat; Art. 1274 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1279 - Transferul proprietăţii şi al riscurilor; Art. 1481 - Imposibilitatea fortuită de executare; Art. 1658 - Transferul proprietăţii şi al riscurilor (contract de vânzare); Art. 1668 - Riscul pieirii bunului (contract de vânzare); Art. 1779 - Riscul pieirii bunului (contract de schimb); Art. 1836 - Riscul pieirii bunului (contract de locaţiune)

Articolul 558 din Codul Civil instituie principiul fundamental 'res perit domino', conform căruia proprietarul bunului suportă riscul pieirii accidentale a acestuia. Această regulă se aplică în absența unei asumări contractuale a riscului de către o altă persoană sau în lipsa unei dispoziții legale contrare. Prin 'pieirea bunului' se înțelege distrugerea totală sau parțială, sau imposibilitatea definitivă de utilizare a bunului, intervenită dintr-o cauză fortuită, independentă de culpa oricărei părți (cum ar fi forța majoră sau cazul fortuit). Acest principiu este esențial în dreptul real și guvernează alocarea riscurilor în diverse raporturi juridice, în special în contractele translative de proprietate, unde riscul se transferă, de regulă, odată cu proprietatea, cu excepțiile menționate de lege sau convenite de părți.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.