Art. 554: Proprietatea publică

Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 553 - Definiția proprietății; Art. 555 - Conţinutul dreptului de proprietate privată; Art. 560 - Modurile de dobândire a proprietăţii; Art. 858 - Conţinutul dezmembrămintelor; Art. 876 - Modurile de dobândire a servituții; Art. 930 - Prescripţia achizitivă; Art. 941 - Publicitatea drepturilor reale; Art. 1170 - Bunuri care nu pot forma obiectul gajului; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 554 din Codul Civil român definește proprietatea publică prin trei criterii esențiale: titularul dreptului (statul sau unitățile administrativ-teritoriale), natura bunului (de uz sau de interes public, fie prin natura sa, fie prin declarația legii) și modul de dobândire (doar dacă au fost legal dobândite). Această prevedere subliniază caracterul special al proprietății publice, distincția fiind crucială față de proprietatea privată. Alineatul (2) instituie un principiu de supleere, conform căruia dispozițiile aplicabile proprietății private se aplică și proprietății publice, dar doar în măsura compatibilității. Aceasta înseamnă că regimul juridic al proprietății publice este, în principal, un regim de drept public, guvernat de legi speciale, dar că normele de drept comun (ale proprietății private) își găsesc aplicare subsidiară, pentru a acoperi lacunele și a asigura o coerență a sistemului, fără însă a contraveni principiilor fundamentale ale proprietății publice, precum inalienabilitatea, imprescriptibilitatea și insesizabilitatea.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.