Art. 545: Bunurile divizibile şi bunurile indivizibile

Art. 542 - Proprietatea comună; Art. 632 - Partajul voluntar; Art. 669 - Noțiune (despre partaj judiciar); Art. 676 - Partajul în natură (despre partaj judiciar); Art. 680 - Atribuirea bunurilor indivizibile (despre partaj judiciar); Art. 841 - Caducitatea legatului; Art. 1143 - Noțiune (despre indiviziunea succesorală)

Articolul 545 din Codul Civil introduce clasificarea fundamentală a bunurilor în divizibile și indivizibile, cu implicații majore în dreptul de proprietate și, în special, în materia partajului. Criteriul principal de diferențiere este cel fizic sau material, bunurile indivizibile fiind acelea care, prin împărțire în natură, și-ar pierde esența, destinația sau valoarea economică. Pe lângă indivizibilitatea naturală, textul reglementează și posibilitatea instituirii indivizibilității prin act juridic (indivizibilitate convențională), chiar și pentru bunuri care sunt divizibile prin natura lor. Această indivizibilitate convențională este esențială în regimul juridic al coproprietății, unde părțile pot stabili de comun acord că un anumit bun nu poate fi împărțit pentru o anumită perioadă. Deși nu este menționată expres în acest articol, doctrina și practica judiciară recunosc și indivizibilitatea legală, impusă de lege în anumite situații (ex: părțile comune dintr-un imobil cu destinație de locuință).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.