Art. 54: Anularea hotărârii de declarare a morţii

Art. 49 - Persoanele a căror moarte poate fi declarată; Art. 50 - Data morţii; Art. 51 - Conținutul hotărârii declarative de moarte; Art. 52 - Proba morții; Art. 53 - Efectele hotărârii declarative de moarte; Art. 55 - Efectele anulării hotărârii declarative de moarte; Art. 56 - Anularea hotărârii declarative de moarte pronunțate în baza unei dispariții; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 885 - Opozabilitatea față de terți a drepturilor reale; Art. 891 - Publicitatea imobiliară; Art. 937 - Dobândirea proprietății bunurilor mobile prin posesie; Art. 1635 - Noțiunea de restituire a prestațiilor; Art. 1640 - Restituirea; Art. 1641 - Cheltuielile restituirii

Articolul 54 din Codul Civil reglementează acțiunea de anulare a hotărârii judecătorești declarative de moarte, o acțiune imprescriptibilă, care poate fi introdusă oricând, dacă persoana declarată moartă este în viață. Această prevedere subliniază caracterul relativ al prezumției de moarte instituite prin hotărâre judecătorească, care poate fi răsturnată prin proba existenței fizice a persoanei. Anularea hotărârii declarative de moarte produce efecte importante, cel declarat mort recăpătându-și personalitatea juridică deplină. Sub aspect patrimonial, articolul stabilește principiul restituirii bunurilor în natură către persoana care a fost declarată moartă. În situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se va proceda la restituirea prin echivalent. Articolul introduce însă o excepție esențială în favoarea dobânditorilor cu titlu oneros, protejând stabilitatea circuitului civil. Aceștia nu sunt obligați să restituie bunurile decât dacă se face dovada că la data dobândirii știau ori trebuiau să știe că persoana declarată moartă este în viață (rea-credință). Protecția terților dobânditori este întărită și prin raportare la dispozițiile în materie de carte funciară, pentru bunurile imobile, unde publicitatea actelor joacă un rol crucial în determinarea bunei sau relei credințe.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.