Art. 529: Cuantumul întreţinerii

Art. 513 - Noţiunea de întreţinere; Art. 516 - Persoanele obligate la întreţinere; Art. 525 - Ordinea în care se datorează întreţinerea de către descendenţi şi ascendenţi; Art. 530 - Modalităţile de executare a obligaţiei de întreţinere; Art. 531 - Modificarea şi încetarea obligaţiei de întreţinere; Art. 389 - Dreptul la întreţinere între foştii soţi; Art. 396 - Dreptul la întreţinere în cazul divorţului; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 15 - Exercitarea drepturilor subiective civile

Articolul 529 din Codul Civil, cu titlul "Cuantumul întreținerii", stabilește criteriile și limitele pentru determinarea obligației legale de întreținere. Alineatul (1) consacră principiul fundamental al proporționalității, impunând ca întreținerea să fie stabilită în funcție de **nevoia celui care o solicită (creditorul)** și de **mijloacele celui care trebuie să o plătească (debitorul)**. Acest echilibru dinamic asigură o repartiție justă a sarcinii și o protejare a ambelor părți. Instanța are rolul de a evalua concret aceste aspecte, ținând cont de toate circumstanțele relevante ale cauzei. Alineatul (2) introduce o reglementare specială pentru situația crucială a **întreținerii minorilor datorate de părinți**. Acesta prevede cote procentuale maxime din venitul net lunar al părintelui: până la o pătrime pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii. Este important de subliniat că aceste cote reprezintă plafoane, nu sume fixe, permițând instanței să adapteze cuantumul în funcție de nevoile specifice ale copilului și de capacitatea reală a părintelui, fără a depăși însă limitele legale. Această prevedere reflectă prioritatea acordată protejării interesului superior al copilului în cadrul relațiilor de familie. În completare, alineatul (3) stabilește o **limită absolută** pentru cuantumul total al obligațiilor de întreținere. Acesta prevede că suma cumulată a întreținerii datorate copiilor și altor persoane (cum ar fi foștii soți sau părinții) nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al debitorului. Acest plafon are rolul de a proteja debitorul de o povară financiară excesivă, garantând că îndeplinirea obligațiilor de întreținere nu îl aduce pe acesta într-o stare de dificultate economică gravă, protejându-i capacitatea de a-și asigura propriul nivel de trai și de a-și îndeplini alte obligații esențiale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.