Art. 517: Întreţinerea copilului de către soţul părintelui său

Art. 513 - Persoanele obligate la întreținere; Art. 519 - Dreptul minorului la întreținere; Art. 525 - Obligația de întreținere a rudelor de sânge; Art. 526 - Obligația de întreținere a rudelor prin afinitate; Art. 529 - Condițiile generale ale obligației de întreținere; Art. 531 - Modificarea și încetarea obligației de întreținere

Articolul 517 din Codul Civil reglementează o obligație de întreținere cu caracter excepțional și subsidiar, extinzând sfera persoanelor obligate la soțul părintelui copilului (denumit adesea părinte vitreg). Alineatul (1) stabilește condițiile cumulative pentru nașterea acestei obligații: copilul trebuie să fie minor, soțul părintelui să fi contribuit anterior la întreținerea sa, iar părinții firești ai copilului să fie decedați, dispăruți sau în stare de nevoie. Caracterul subsidiar al obligației față de cea a părinților firești este evident, intervenind doar în situații de imposibilitate a acestora de a asigura întreținerea. Această dispoziție are în vedere protejarea interesului superior al minorului și valorificarea unei situații de fapt preexistente, în care soțul părintelui a asumat voluntar rolul de susținător financiar. Alineatul (2) instituie o obligație de întreținere reciprocă, impunând copilului, la rândul său, să presteze întreținere fostului soț al părintelui său, cu condiția ca acesta din urmă să fi contribuit la întreținerea copilului timp de cel puțin 10 ani. Această prevedere reflectă un principiu de recunoștință legală, consolidând legătura stabilită între copil și părintele vitreg de-a lungul timpului. Ambele alineate sunt subsumate condițiilor generale ale obligației de întreținere prevăzute de Codul Civil, cum ar fi starea de nevoie a creditorului și posibilitățile debitorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.