Art. 515: Inadmisibilitatea renunţării la întreţinere

Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 513 - Definiția obligației de întreținere; Art. 514 - Caracterul personal și incesibil al dreptului la întreținere; Art. 516 - Ordinea persoanelor obligate la întreținere; Art. 519 - Întinderea obligației de întreținere; Art. 523 - Încetarea obligației de întreținere; Art. 1243 - Clauze considerate nescrise

Articolul 515 din Codul Civil instituie o normă imperativă de ordine publică, statuând principiul inadmisibilității renunțării anticipate (pentru viitor) la dreptul la întreținere. Acest caracter neechivoc al dispoziției subliniază natura specială a dreptului de întreținere, care nu este un drept patrimonial pur, ci unul legat intrinsec de existența și demnitatea persoanei. Scopul legiuitorului este de a proteja beneficiarul întreținerii, considerând că renunțarea la un asemenea drept vital ar putea expune persoana la riscul privării de mijloacele de subzistență. Astfel, orice act juridic (contract, declarație unilaterală) prin care o persoană ar încerca să renunțe la dreptul său la întreținere pentru o perioadă ulterioară ar fi sancționat cu nulitatea absolută, întrucât contravine unei dispoziții legale imperative și, implicit, ordinii publice. Este important de subliniat că interdicția vizează renunțarea *pentru viitor*; renunțarea la sume scadente și neachitate (întreținere restantă) ar putea fi, în anumite condiții, admisibilă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.