Art. 505: Copilul din afara căsătoriei

Art. 400 - Instanța de tutelă decide asupra autorității părintești; Art. 401 - Exercitarea autorității părintești de către părinți; Art. 402 - Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte; Art. 403 - Locuința copilului după divorț; Art. 425 - Stabilirea filiației; Art. 426 - Acțiunea în stabilirea paternității; Art. 427 - Proba paternității; Art. 431 - Acțiunea în tăgăduirea paternității; Art. 483 - Conținutul autorității părintești; Art. 484 - Drepturile și îndatoririle părinților față de copil; Art. 496 - Locuința copilului; Art. 500 - Modul de exercitare a autorității părintești (căsătorie); Art. 506 - Numele copilului din afara căsătoriei; Art. 507 - Exercitarea autorității părintești în cazul copilului a cărui filiație a fost stabilită numai față de un părinte

Articolul 505 din Codul Civil reglementează exercitarea autorității părintești în cazul copiilor născuți în afara căsătoriei, stabilind un regim distinct în funcție de conviețuirea sau neconviețuirea părinților. Principiul general este cel al exercitării comune și egale a autorității părintești de către ambii părinți, dacă aceștia conviețuiesc și filiația a fost stabilită față de amândoi. Această soluție legală reflectă recunoașterea importanței ambilor părinți în creșterea și educarea copilului, indiferent de statutul lor matrimonial, având la bază interesul superior al minorului. În situația în care părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, legiuitorul atribuie instanței de tutelă competența de a stabili modul de exercitare a autorității părintești. În acest caz, Codul Civil impune aplicarea prin asemănare a dispozițiilor privitoare la divorț. Aceasta înseamnă că instanța va lua în considerare criterii similare celor utilizate în procesele de divorț pentru a decide aspecte precum locuința copilului, programul de legături personale (vizită) și contribuția la cheltuielile de creștere și educare (pensia de întreținere), toate acestea fiind adaptate specificului filiației din afara căsătoriei. Un aspect esențial introdus de acest articol este obligația instanței sesizate cu o cerere de stabilire a filiației de a se pronunța, din oficiu, și asupra modului de exercitare a autorității părintești. Această prevedere are ca scop asigurarea unei stabilități juridice imediate pentru copil și părinți, evitând litigii ulterioare distincte pe aceste aspecte și consolidând rolul proactiv al instanței în protejarea drepturilor și intereselor copilului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.