Art. 501: Administrarea bunurilor copilului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Părinţii au dreptul
şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum
şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa
aceste acte, după caz.
(2)După împlinirea vârstei de
14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută
obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu
încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei
de tutelă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 43 - Capacitatea de exerciţiu; Art. 44 - Lipsa capacităţii de exerciţiu; Art. 45 - Capacitatea de exerciţiu restrânsă; Art. 46 - Actele făcute de persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă; Art. 397 - Conţinutul autorităţii părinteşti; Art. 398 - Exercitarea autorităţii părinteşti; Art. 403 - Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de bunurile copilului; Art. 404 - Actele care necesită încuviinţarea instanţei de tutelă; Art. 1241 - Nulitatea relativă; Art. 1242 - Cauzele nulităţii relative; Art. 1272 - Conţinutul contractului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 501 din Codul Civil reglementează aspecte fundamentale ale autorității părintești, concentrându-se pe administrarea bunurilor copilului și pe implicarea părinților în actele juridice civile ale acestuia. Alineatul (1) stabilește dreptul și îndatorirea părinților de a administra bunurile copilului minor, precum și de a-l reprezenta în actele juridice (pentru minorii sub 14 ani, lipsiți de capacitate de exercițiu) sau de a-i încuviința actele (pentru minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă, între 14 și 18 ani). Această funcție parentală este subsumată principiului interesului superior al copilului și presupune o gestionare diligentă a patrimoniului acestuia. Alineatul (2) detaliază regimul juridic al minorului care a împlinit vârsta de 14 ani. Acesta capătă capacitate de exercițiu restrânsă, putând să își exercite personal drepturile și să își execute obligațiile. Cu toate acestea, pentru validitatea actelor juridice civile, este necesară încuviințarea prealabilă a părinților. În anumite situații, expres prevăzute de lege (în special acte de dispoziție importante), este cerută și încuviințarea instanței de tutelă, care acționează ca un filtru de protecție suplimentară a intereselor patrimoniale ale minorului. Doctrina subliniază distincția esențială între actele de administrare și cele de dispoziție, ultimele fiind supuse unor condiții mai stricte pentru a asigura conservarea patrimoniului copilului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol