Art. 496: Locuinţa copilului

Art. 264 - Audierea copilului; Art. 396 - Autoritatea părintească în cazul divorțului; Art. 400 - Locuința copilului după divorț; Art. 401 - Relațiile personale dintre părintele la care copilul nu locuiește și copil; Art. 483 - Definiția autorității părintești; Art. 497 - Schimbarea locuinței copilului; Art. 498 - Exercitarea dreptului de a avea legături personale; Art. 503 - Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți; Art. 504 - Neînțelegerile dintre părinți; Art. 505 - Dreptul de a primi informații

Articolul 496 din Codul Civil reglementează un aspect fundamental al autorității părintești: stabilirea și stabilitatea locuinței copilului minor. Principiul de bază este coabitarea copilului cu părinții. În situația separării părinților, primatul revine acordului acestora în determinarea locuinței copilului. Lipsa unui consens activează competența instanței de tutelă, care va decide având ca reper exclusiv interesul superior al copilului. Decizia instanței se fundamentează pe concluziile raportului de anchetă psihosocială și, obligatoriu, pe audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, conform trimiterii la Art. 264 C.Civ. Articolul subliniază importanța stabilității locuinței, impunând acordul părinților pentru orice schimbare ulterioară, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege. De asemenea, consacră dreptul părintelui nerezident de a menține legături personale cu minorul, subliniind însă că exercitarea acestui drept poate fi limitată de instanță, dacă se apreciază că este în interesul suprem al copilului, reflectând astfel o abordare centrată pe bunăstarea minorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.