Art. 493: Supravegherea copilului

Art. 483 - Conținutul autorității părintești; Art. 484 - Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți; Art. 485 - Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte; Art. 487 - Decizii privind viața copilului; Art. 488 - Locuința copilului; Art. 489 - Numele copilului; Art. 490 - Dreptul la relații personale; Art. 491 - Dreptul de a cere restituirea copilului; Art. 492 - Dreptul de a cere informații; Art. 494 - Întreținerea copilului; Art. 495 - Consimțământul părinților la încheierea actelor juridice de către copil; Art. 496 - Răspunderea părinților pentru faptele ilicite ale minorilor; Art. 503 - Decăderea din exercițiul drepturilor părintești; Art. 507 - Punerea sub tutelă; Art. 544 - Exercitarea tutelei; Art. 1372 - Răspunderea pentru faptele altuia

Articolul 493 din Codul Civil român subliniază un principiu fundamental al autorității părintești: supravegherea copilului minor. Aceasta este calificată atât ca un drept, cât și ca o îndatorire a părinților, reflectând natura complexă și duală a rolului parental. Ca drept, supravegherea permite părinților să ghideze și să protejeze dezvoltarea fizică, psihică și morală a copilului, având libertatea de a alege cele mai bune metode educative și de protecție, întotdeauna în interesul superior al minorului. Ca îndatorire, supravegherea impune părinților responsabilitatea legală de a asigura siguranța, sănătatea și educația copilului, prevenind actele periculoase sau ilicite ale acestuia. Această îndatorire fundamentează, de asemenea, răspunderea părinților pentru faptele ilicite cauzate de minorul aflat sub supravegherea lor (art. 1372 C. civ.). Supravegherea nu se limitează doar la prezența fizică, ci implică un control adecvat asupra mediului, activităților și persoanelor cu care interacționează minorul, adaptându-se vârstei, gradului de dezvoltare și capacității de discernământ a copilului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.