Art. 490: Drepturile părintelui minor

Art. 38 - Capacitatea de exerciţiu a minorului; Art. 40 - Capacitatea de exerciţiu restrânsă; Art. 496 - Exercitarea autorităţii părinteşti; Art. 497 - Reprezentarea copilului şi administrarea bunurilor sale; Art. 135 - Obligaţia de a cere numirea unui tutore; Art. 140 - Drepturile şi obligaţiile tutorelui

Articolul 490 din Codul Civil reglementează o situație particulară în exercitarea autorității părintești: cea a părintelui care, la rândul său, este minor, dar a împlinit vârsta de 14 ani (având capacitate de exercițiu restrânsă conform Art. 40 C.Civ.). Norma instituie o derogare de la principiul general al exercitării depline a autorității părintești, limitând drepturile și îndatoririle părintelui minor la aspectele legate exclusiv de *persoana* copilului (îngrijire, educație, creștere etc.). În mod expres, legiuitorul exclude din sfera de competență a părintelui minor drepturile și îndatoririle referitoare la *bunurile* copilului. Acestea din urmă revin, conform alin. (2), tutorelui sau, după caz, unei alte persoane desemnate în condițiile legii, care va administra patrimoniul copilului. Această dispoziție legală subliniază preocuparea legiuitorului pentru protejarea intereselor patrimoniale ale minorului, dat fiind că părintele, fiind el însuși minor, nu are capacitatea deplină de exercițiu necesară pentru a gestiona în mod corespunzător bunurile propriului copil, necesitând intervenția unei persoane mature și cu capacitate deplină (tutorele) care să suplinească această lipsă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.